Boala Lui Addison-biologie

                                    Boala Lui Addison

Boala lui Addison este o afecţiune destul de rar întâlnită, dar care are consecinţe deloc de neglijat. Mai exact, boala lui Addisonreprezintă o insuficienţă suprarenală lentă şi poate apărea la orice vârstă, însă cel mai des întâlnită a fost la grupa de vârstă 30 -50 de ani. Afecţiunea se instalează în momentul în care glandele suprarenale secretă cantităţi insuficiente de hormoni. Un hormon extrem de important pentru funcţionarea normală a organismului este cortizolul, acesta acţionând asupra majorităţii organelor.

Altfel spus, cortizolul ajută organismul să răspundă la stresul creat în urma diverselor cauze, cum ar fi boli, naşteri sau operaţii. Un althormon esenţial este aldosteronul, care ajută la păstrarea sării şi a apei în organism şi la menţinerea tensiunii arteriale. Însă, boala lui Addison apare în momentul în care glandele suprarenale nu produc suficient cortizol.

Boala Addison, dezvoltată prin distrugerea unei părţi din glanda suprarenală

De cele mai multe ori sistemul imunitar contribuie la distrugerea unei părţi din glanda suprarenală care secretă cei doi hormoni, cortizolşi aldosteron, fapt ce duce la dezvoltarea bolii Addison. Astfel de distrugeri glandulare pot apărea şi în cadrul cancerului, tuberculozei, anumite boli infecţioase şi tipuri de radioterapie, precum şi în cadrul leziunilor la nivelul glandelor suprarenale apărute în timpul sarcinii sau travaliului. Addison este o boală ce nu apare brusc, ci se dezvoltă în timp, fapt care face ca şi simptomele să apară destul de lent. Printre simptomele cele mai des întâlnite se numără şi scăderea şi chiar lipsa poftei de mâncare, pierderea masivă în greutate, oboseală şi slăbiciune musculară, dar şi durerile abdominale, diaree, greaţă, vărsături, senzaţie de ameţeală, dificultăţi de concentrare şi tremur.

Criza Addisoniană duce la piederea vieţii

În cele mai multe cazuri simptomele acestei afecţiuni nu sunt identificate decât odată cu apariţia aşa numitei crize Addisoniene, care este cauzată de un factor de stres şi în care organismul nu mai este capabil să producă suficient cortizol pentru a lupta cu stresul. Într-un astfel de caz, tensiunea scade brusc, iar persoana îşi poate pierde viaţa. Prin urmare, criza Addisoniană trebuie tratată în cel mai scurt timp posibil. Acest tip de criză poate fi recunoscută după o serie de simptome, printre care deshidratare, diaree, vomă severă, senzaţie de leşin, nelinişte, confuzie, febră şi chiar pierderea totală a cunoştinţei.

Addison se asociază cu bolile tiroidiene

Studiie au arătat că una sau mai multe boli ale tiroidei se asociază la majoritatea persoanelor diagnosticate cu Addison. În acest context, dacă un pacient a primit diagnosticul boala Addison, atunci indicat ar fi să se facă şi câteva analize legate de funcţiile tiroidiene şi paratiroidiene. Persoana în cauză ar putea suferi în acelaşi timp de hipo sau hipertiroidism sau de tiroidită Hashimoto. În cazul bolii Addison, pacientul va urma un tratament cu medicaţie de înlocuire a hormonilor cortizol şi aldosteron toată viaţa.

Monitorizarea simptomelor, recomandată

 

Specialiştii recomandă ca pacienţii cu Addison să monitorizeze tensiunea arterială şi simptomele prin vizite periodice la medic. În cazul în care este identificată o hipertensiune însoţită de edeme atunci medicaţia trebuie limitată. De altfel poate apărea şi ohipotensiune arterială, ce poate fi uşor recunoscută prin stările de ameţeală produse în momentul ridicării dimineaţa din pat. În astfel de cazuri se încearcă o ridicare cât mai puţin rapidă. La fel de indicate sunt şi analizele periodice prin care se monitorizează nivelele sangvine de sodium, potasiu şi cortizol.

Sindromul Cushing-biologie

                                   Sindromul Cushing

 Sindromul Cushing reprezinta consecinta expunerii organismului o perioada indelungata la concentratii prea mari de cortizol.

Cortizolul este secretat de glandele suprarenale. Acestea sunt in numar de doua si sunt situate chiar deasupra rinichiului. Activitatea glandelor suprarenale este controlata de glanda hipofiza (situata la nivelul creierului) prin intermediul hormonului adrenocorticotrop (ACTH).

Cauza cea mai frecventa a sindromului Cushing este administrarea de medicamente asemanatoare cortizolului (prednison, prednisolon, dexametazona). In acest caz se numeste sindrom Cushing iatrogen (adica care apare in urma unui act medical). Corticoterapia poate duce la sindrom Cushing indiferent de modul de administrare (pastile, injectii, creme, spray nazal, inhalator).Corticoterapia este utilizata in boli cronice (lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, rectocolita ulcerohemoragica, boala Crohn, scleroza multipla, purpura trombocitopenica idiopatica, astm bronsic) sau la pacientii cu transplant de organ.Pe locul doi intre cauzele care duc la exces de cortizol se situeaza adenomul hipofizar secretant de ACTH (boala Cushing) care acopera 80% din cauzele de sindrom Cushing endogen (adica prin productie proprie de cortizol si nu prin administrarea de medicamente). La nivelul glandei hipofize apare un nodul care produce prea mult ACTH ce va stimula glandele suprarenale sa produca mult cortizol.Afectiunea este mai frecventa la femei (raport femei/barbati =5-8/1). Vârsta medie la care apare aceasta boala este 20-40 ani. Majoritatea adenoamelor hipofizare secretante de ACTH sunt microadenoame adica au dimensiuni sub 1 cm; sub 10% sunt macroadenoame (sunt mai mari de 1 cm).In restul de 20% cazuri de sindrom Cushing endogen cauza este la nivelul glandelor suprarenale – acestea produc prea mult cortizol. De obicei este vorba de un nodul unic pe una din glandele suprarenale (in 60% din cazuri nodulul este benign, adenom; in 40% din cazuri nodulul este malign- carcinom).Extrem de rar sindromul Cushing apare ca urmare a unei productii prea mari de ACTH dar nu de la nivelul hipofizei ci din cancere (50% din cazuri apar in cancere pulmonare, restul in cancer pancreatic, cancer de timus, carcinom medular tiroidian, feocromocitom). In acest caz se numeste sindrom Cushing ectopic (ectopic=alt loc; adica hormonul provine din alta sursa decat cea normala). Acest tip de sindrom Cushing apare mai des la barbati.

Simptomele sindromului Cushing se instaleaza de obicei lent. Pot sa apara:

- crestere in greutate- este cel mai frecvent simptom in cadrul sindromului Cushing dar are o sensibilitate mica (adica poate fi determinata de numeroase alte cauze). Grasimea se poate depune in special la nivelul trunchiului sau generalizat. Apare un aspect caracteristic al fetei rotund si umflat (facies in luna plina), depunere de grasime in jurul gatului si in zona umerilor (ceafa de bizon) si o talie de dimensiuni marite (sort abdominal).
- modificari ale tegumentelor: acestea devin mai subtiri, fragile, apar foarte usor vanatai (unul dintre cele mai specifice semne de sindrom Cushing, dar apare doar la jumatate dintre pacienti); ranile se vindeca cu greutate; apar vergeturi (striuri mari, rosii-violacee, pe abdomen, coapse, sani, fese); fata este rosie, cu mici vinisoare pe pometi (teleangiectazii); apare acnee pe fata, torace.
- tulburari psihice (apar la 50% dintre pacienti): tulburari de memorie, disfunctii cognitive, iritabilitate, anxietate, insomnie, depresie, psihoze.
- afectarea muschilor (masa musculara si forta musculara sunt reduse in special la nivelul mainilor si picioarelor)- aspect de “lamaie pe scobitori” (abdomen marit cu membre superioare si inferioare subtiri), pacientului ii este dificil sa urce scari, sa se ridice din scaun sau din pozitia pe vine.
- afectarea osului cu aparitia osteoporozei si a fracturilor la traumatisme minime sau fara nicio cauza aparenta, dureri de spate si scadere in inaltime (prin fracturi vertebrale), necroza aseptica de cap femural.
- din cauza eliminarilor crescute de calciu in urina pot sa apara calculi renali (pietre la rinichi).
- la femei apar dereglari de ciclu menstrual (la peste 80% dintre paciente); cresterea parului la nivelul fetei (hirsutism), caderea parului din cap. La barbati pot aparea disfunctie erectila (nu se obtine erectie), apetit sexual scazut, probleme de fertilitate. 
- infectii mai frecvente (reactivarea tuberculozei, infectii fungice la nivelul pielii si unghiilor, etc).
- ulcer gastric sau duodenal.
- oboseala exagerata, umflarea picioarelor.
- hipertensiune arteriala (valori mari ale tensiunii arteriale)
- diabet zaharat (glicemii marite)
- afectare oculara (glaucom - marirea tensiunii intraoculare; exoftalmie - iesirea ochilor in afara; cataracta – opacifierea cristalinului).

In functie de cauza sindromului Cushing pot sa apara semne specifice:
- in boala Cushing (nodul la nivelul hipofizei) poate sa existe durere de cap, tulburari de vedere (pierderea vederii laterale).
- in sindromul Cushing ectopic (cancere la alte organe) evolutia simptomelor este rapida, apare hiperpigmentare (pielea se innegreste),  lipsa poftei de mancare si pierderea in greutate nu obezitate.

La copii in afara de cresterea in greutate se asociaza o intarziere de crestere (statura mica) deoarece cortizolul blocheaza cresterea. Deci daca la un copil cu probleme de greutate inaltimea este normala pentru varsta si ritmul de crestere nu a scazut, este exclus sindromul Cushing.  

                                                                         Analize hormonale:

 

- cortizolul liber urinar (se strange urina pe 24 de ore si se masoara cantitatea de cortizol produsa in acest interval). Este foarte importanta colectarea corecta a urinei.
- teste de supresie cu dexametazona (se administreaza un medicament care scade cortizolul, dexametazona, si se dozeaza cortizolul din sange). La pacientii cu sindrom Cushing cortizolul nu scade dupa dexametazona.
- cortizolul salivar masurat la ora 24. In mod normal cortizolul este mare dimineata la trezire si mic noaptea la ora 24. In sindromul Cushing valorile cortizolului salivar la ora 24 sunt mari.

Uneori pot exista modificari ale analizelor de sange uzuale in cadrul - cresterea numarului de leucocite (globulele albe) cu limfocite si eozinofile scazute,

- scaderea nivelului potasiului seric – hipopotasemie,
- cresterea glicemiei,
- cresterea colesterolului total, cu LDL colesterol (colesterolul rau) crescut si HDL colesterol (colesterol bun) scazut,
- valorile TSH pot fi usor scazute ca efect al hipercorticismului,
- la barbati testosteronul poate fi scazut.

Piticismul-biologie

                                                 Piticismul

Piticismul sau nanismul este o retardare a procesului de creştere care are ca rezultat o statură adultă anormal de mică, cauzată de o varietate de tulburări ereditare şi metabolice. Piticismul hipofizar este cauzat de insuficienţa hormonului de creştere. Piticismele ereditare includ: acondroplazia, caracterizată prin dimensiunile normale ale corpului, dar cu membrele scurte şi capul mare; hipocondroplazia, asemănătoare, dar cu dimensiuni normale ale capului; piticismul distrofic, cu deformări progresive ale scheletului, ce duc la invaliditate. În aceste forme de piticism, coeficientul de inteligenţă este normal. Unele forme, cum ar fi cretinismul, implică şi retardarea mintală. Piticismul poate fi cauzat şi de o nutriţie inadecvată în primii ani de viaţă.

 

Hiposecretia de STH determina la copil stoparea cresterii. Apare astfel piticismul (nanismul hipofizar). Cei care sufera de o asemenea dereglare hormonala sunt mici de statura, ajungand la inaltimi de maxim 1,30 m. Sunt insa proportional dezvoltati, iar intelectul este normal fiindca, asa cum am stabilit, hormonul somatotrop nu influenteaza cresterea creierului. 

Gigantismul-Biologie

                                            Gigantismul
 Gigantismul este cauzat de secreţia excesivă de hormon de creştere (denumit şi hormon somatotrop), de regulă declanşată de prezenţa unei tumori benigne hipofizare (adenom hipofizar). Hormonul de creştere acţionează prin intermediul factorilor de creştere IGF1 şi IGF2 (denumiţi şi somatomedine), care sunt produşi în ficat, şi prin ţesuturile-ţintă ale hormonului de creştere, cum sunt, de exemplu, cartilajele de creştere ale oaselor lungi.

 Hormonul somatotrop are drept efect principal stimularea creşterii organismului. Secreţia excesivă determină creşterea în înălţime a copilului mai repede decât ceilalţi, astfel încât, în lipsa tratamentului, înălţimea finală este neobişnuit de mare, peste 2 metri (gigantism).

Dacă boala apare la adult, la care creşterea oaselor lungi s-a încheiat, boala determină creşterea în lăţime a oaselor şi hipertrofia ţesuturilor moi: mâinile, picioarele, mandibula îşi măresc dimensiunile. Limba, buzele, nasul cresc, fizionomia se modifică. Dinţii se răresc din cauza creşterii mandibulei. Pielea se îngroaşă, sudoraţia este excesivă. Organele interne sunt hipertrofice; se măresc ficatul, splina, rinichii (organomegalie).

Pacienţii sunt adeseori hipertensivi şi diabetici, ca urmare a efectelor metabolice ale hormonului de creştere. Îngroşarea pereţilor inimii, alături de modificările induse de hipertensiunea arterială şi diabet, conduc la cardiopatia acromegalică, responsabilă de majoritatea deceselor la aceşti pacienţi, în lipsa tratamentului corect. A doua cauză de deces o reprezintă modificările aparatului respirator, cu îngroşarea mucoasei bronşice.

Modificările scheletice sunt desfigurante, dar şi invalidante. Acestea afectează articulaţiile, deteriorându-le, producând durere şi alterarea mobilităţii articulare. Uneori, devine necesară protezarea articulară pentru şold sau genunchi. Creşterea vertebrelor determină cifoză.

Diagnostic şi tratament

Diagnosticul este, de obicei, tardiv, în medie după 5-10 ani de la apariţia primelor simptome care constau în mărirea extremităţilor: bolnavii schimbă mai multe numere la pantofi, mănuşile, pălăria, inelele devin prea mici. Copiii cresc neobişnuit de repede în înălţime, schimbând, progresiv, curba pe diagrama de creştere.

În cazul prezenţei unei tumori benigne hipofizare (adenom hipofizar), localizarea tumorii este uşor de făcut, recurgând la examenul prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN), prin intermediul căruia se vizualizează adenomul, ce permite determinarea dimensiunilor şi raporturilor cu structurile învecinate. Tratamentul se adresează excesului de hormon somatotrop, pentru cuparea efectelor lui asupra organismului, masei tumorale hipofizare cu efectele ei compresive şi insuficienţei hipofizare cauzate de tumoră sau secundară tratamentului acesteia.

Tratamentul este chirurgical, de rezecţie a tumorii. Pentru a preveni efectele expunerii la cantităţi excesive de hormon de creştere, se poate recurge temporar la tratament medicamentos, de tipul analogilor de somatostatin, care reduc valorile hormonului de creştere la niveluri normale şi reduc volumul tumoral. Tratamentul este costisitor şi nu este inofensiv (are reacţii adverse), de aceea pacienţii necesită evaluare periodică riguroasă. Decontarea tratamentului este integrală, iar tratamentul este gratuit pentru pacienţii care au indicaţie (stabilită de comisii de specialitate).

Poluarea Mediului-Fizică.

                              POLUAREA MEDIULUI INCONJURATOR

         Degradarea mediului sau poluarea cuprinde alterarea calitatilor mediului inconjurator, pana la starea de incompatibilitate cu desfasurarea normala a procesului metabolic  din organismele    vii.
       Orice material sau substanta introdusa artificial in biosfera, sau care exista in conditii naturale si provoaca modificari negative ale calitatii mediului, este un poluant. Printre factorii poluanti citam: substante radioactive, chimice (DDT, Pb, Cd, Hg), reziduri petroliere industriale si de alta natura, care altereaza calitatea apelor, rezidurile canalelor de scurgere, diverse reziduri organice, detergenti sintetici, provenite din activitatea casnica si industriala, apoi utilizarea pesticidelor remanente, organoclorate, 'smogul', folosirea irationala a ingrasamintelor chimice cu imprastierea pe sol a rezidurilor menajere, de origine animala in cantitati excesive si stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de    la         diverse            indrustrii.
            Problema ocrotirii naturii preocupa toate statele lumii.  Dintre obiectivele ocrotirii naturii fac parte: utilizarea rationala, conservarea si refacerea resurselor naturale, prevenirea poluarii mediului, conservarea speciilor rare, pesteri, declarate ca monumente naturale, ocrotirea ecosistemelor naturale, care are si un mijloc de recreiere si tonificare a energiei fizice si spirituale a omului..

                                       POLUAREA APEI

          Spalarea rezidurilor depozitate pe sol datorita precipitatiilor drept in rauri. Mari cantitati de reziduri fecaloid-menajere din orasele canalizate se revarsa in apele curgatoare. Detergentii sintetici, insecticidele altereaza calitatea apei, afectand, pana la urma, si fauna acvatica. Substantele chimice nocive se pot infiltra in sol, ajungand pana la panza de apa subterana. Poluarea apei marilor si oceanelor se face prin varsarea pacurei de pe nave maritime (1l de petrol compromite 2 ml.  de   apa).                                  
          In bazinele de oxidare, numite si bazine biologice (naturale sau artificiale), activitatea bacteriilor si algelor se interconditioneaza. Sub actiunea bacteriilor aerobe, substantele organice complexe se descompun in CO2, H2O, NH3 etc. Produsele obtinute vor fi utilizate de catre alge in procesul de fotosinteza. Oxigenul eliberat este preluat de bacteriile aerobe pentru oxidarea altor substante organice complexe din bazin.

POLUAREA  AERULUI

Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic citam:

·       Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatarilor miniere subterane cu dispozitive, care epureaza si neutralizeaza substantele poluante (exhaustoare cu filtre etc.);

·       Amplasarea noilor obiective industriale in afara zonelor de locuit;
Pentru controlul tehnic al vehiculelor, serviciul de circulatie dispune de analizatoare de gaze, filmetru si sonometru;

                               

                Motoare Termice

   Motoarele termice sînt dispozitive care transformă căldura primită în lucru mecanic (motoare termice) ,fie lucrul mecanic în caldura (mașini frigorifice).
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid.
Întrucît, conform principiul al doilea al termodinamici, entropia unui sistem nu poate decît să crească, doar o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură (numită și sursa caldă) este transformată în lucru mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem cu temperatura mai mică, numit sursă rece.

                    

Tipuri de motoare termice  

      Motor cu ardere externă , la care sursa de căldură este externă fluidului ce suferă ciclul termodinamic:
    

• motorul cu aburi
• turbina cu abur
• motor Stirling

     Motor cu ardere internă, la care sursa de căldură este un proces de combustie suferit chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:

•  motorul Otto
• motorul Diesel
• motorul Carnot
• motor racheta
• statoreactor
• pulsoreactor

                   Motorul cu aburi 

Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere și se destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care de cele mai multe ori este transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura necesară producerii aburului se obține din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară.
Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din timpul Revoluției industriale până în prima parte a secolului al XX-lea, fiind utilizate la acționarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor, generatoarelor electrice, mașinilor din fabrici, utilajelor pentru construcții (excavatoare) și a altor utilaje. A fost înlocuit în majoritatea acestor aplicații de motorul cu ardere internă și de cel electric.
                                        
                                                    Turbina cu abur

Turbina cu abur este o mașină termică rotativă motoare, care transformă entalpia aburului în energie mecanică disponibilă la cupla turbinei. Transformarea se face cu ajutorul unor palete montate pe un rotor cu care se rotesc solidar.
În prezent, turbinele cu abur înlocuiesc complet motoarele cu abur datorită randamentului termic superior și unui raport putere/greutate mai bun. De asemenea, mișcarea de rotație a turbinelor se obține fără un mecanism cu părți în translație, de genul mecanismului bielă-manivelă, fiind optimă pentru acționarea generatoarelor electrice — cca. 86 % din puterea electrică produsă în lume este generată cu ajutorul turbinelor cu abur.
    Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie , se creeaza cantitati tot mai mari de noi deșeuri solide, Deșeurile menajere si apele reziduale poluează mediul și în unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producînd materiale noi, utile: frunzele căzute creează un îngrășămînt natural care îmbogățeste solul: excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou în aer si în sol elemente importante. Un asemenea mediu, în care prosperă multe forme de viată, ar trebui sa fie un model pentru viata modernă. Dacă vrem să trăim într-o lume sănătoasă, trebuie să minimalizăm efectele reziduurilor produse de societate.

 

Clasicismul-Limba și literatura română.

                                                Clasicismul.


Clasicismul este un curent literar-artistic - având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri eroice și principii morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de soarta statului, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Aceste personaje, de regulă regi sau reprezentanți ai aristocrației, erau prezentați în odă, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. 
                                 

 Caracteristici:

• Imitarea naturii în aspectele esențiale ale omului și vieții, după modelul antic
• Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică și etică
• Cadrul de desfașurare a ceea ce gândesc și înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece și indiferent, fără vreo influență asupra acestora
• Sublininează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligația de a nu amesteca genurile și de a respecta principiul verosimilității
• Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care-și fac întodeauna datoria, învingându-și sentimentele potrivnice.                                
  
                                           

Romantismul-Limba și literatura română.

                                              Romantismul
                          
           Motto:Romantismul este frumuseţe fără limite - frumuseţea infinită..

Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-Iea, cu influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica etc.     Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele plastice si in muzica, s-a ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a ordinii, propunandu-si sa iasa din conventional si abstract. Romantismul a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.     Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat si a identificat directiile si trasaturile acestui curent cultural in "Prefata" de la drama "Cromwell" (1827), un adevarat program-manifest.     Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo, Lamartine, Vigny, Musset (Franta) Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott (Angiia) Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia).     Literatura romantica si-a gasit sursele ideatice si de expresie in operele sociologice sau filozofice ale lui J.J.Rousseau, Kant, Shelling, iar romantismul tarziu a fost dominat de infiuenta ideilor metafizice ale lu Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard si altii.     In literatura romana se pot identifica trei etape: preromantismul romantismul si postromantismul.     Romantismul a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasilt Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori cunoscuti si sub numele de pasoptisti.     Romantismul romanesc a fost reprezentat in mod stralucit dt Mihai Eminescu, care este considerat ultimul mare romantic european incheind, asadar, romantismul universal.     Postromantismul s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste, perioada in care se inscriu Al. Macedonski, Octavian Goga, st.O.Iosif, Barbu Stefanesci Delavrancea.                                               Caracteristicile romantismului Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul, precum si a unor specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica; Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea; Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutu istoric, pe care il considera opus realitatii contemporane, de care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a specificului nations (culoarea locala); Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru natural nocturn; Contemplarea naturii se concretizeaza prin descriere peisajelor sau a momentelor anotimpurilor in pasteluri si prin reflect asupra gravelor probleme ale universului in meditatii, Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative; In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii inflacarate, a fanteziei debordante; Construirea eroilor  exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si portretizarea omului de geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele romantice nu sunt dominate de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente; Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a spiritului uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti; Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor, a regionalismelor, specifice oralitatii; Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in structura poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor exprimate; Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu.                                                                                                           In studiul "Principii de estetica", George Calinescu defineste romantismul in antiteza cu clasicismul, evidentiind pregnant si convingator deosebirile dintre cele doua curente literare care s-au manifestat predilect in literature.     Clasicul este "un om ca toti oamenii", pe cand romanticul este cu totul iesit din comun, "un monstru de frumusete sau de uratenie, de bunatate ori de rautate", reliefand astfel caracterul cu totul exceptional al celui din urma.     Pe cand clasicul este "inteligibil" in exprimarea ideilor sau construirea situatiilor, romanticul este "bizar" si deloc moralist, asa cum este cel dintai. Cu totul dezinteresat de natura, clasicului ii lipsesc sentimentele pentru frumusetile acesteia, pe cand romanticul este coplesit de natura ocrotitoare si participativa la toate starile lui interioare.     Cu toate acestea, Calinescu sustine interferenta curentelor literare de-a lungul istoriei literare, argumentand ca si in antichitatea elina clasica se regasesc "umbre romantice", iar in Evul mediu romantic se manifesta si "forme clasice".