Biologia-reptilele

Reptilele reprezinta o grupa de animale foarte diverse care se gasesc pe fiecare continent mai putin pe continentul Antarctica. Serpii si soparlele sunt probabil cele mai cunoscute reptile din lume , deoarece au o arie mai raspandita decat cea a crocodililor sau a brostelor testoase care intra si ele in clasa reptile. Adevarul este ca foarte multi oameni nici nu stiu ca broastele testoase sunt reptile. Cercetatorii au descris in regiunile tropicale si sub-tropicale peste 7000 de specii de reptile.

Reptilele sunt foarte usor de identificat , datorita caracteristicilor comune care le deosebesc de majoritatea animalelor de pe pamant. Cel mai evident semn ca un animal este reptila il constituie pielea cu solzi care ii acopera cea mai mare parte a corpului. Toate reptilele au un anume tip de solzi dar unele au reusit sa-si dezvolte solzii pentru anumite scopuri (aparare, atac). Carapacea unei broaste testoase este alcatuita dintr-un grup de solzi mari si foarte tari , care au evoluat pentru a proteja broasca. Alte reptile au solzii atat de mici incat nici nu se vad cu ochiul liber.

Toate reptilele respira aer (chiar si cele care petrec o mare a vietii in apa) si sunt vertebrate. Majoritatea reptilelor au patru membre , desi in cazul unor soparle sau al serpilor aceste membre nu sunt,de obicei, vizibile. De asemenea, sunt animale amniotice , ceea ce inseamna ca embrionul care se dezvolta este protejat de o serie de membrane si o cochilie dura , care impiedica oul sa se usuce, oferindu-i in acelasi timp o forma de protectie impotriva animalelor pradatoare.

Spre deosebire de mamifere si pasari care au evoluat tot din reptile, animalele din aceasta clasa nu isi pot regla temperatura corpului , in acest scop, depinzand de conditiile climatice, deasemenea reptilele nu au blana sau pene.

                                           

Informatică-imprimantele

IMPRIMANTELE:Acest capitol prezinta informatii esentiale despre imprimante si scannere.

Imprimantele produc copii pe hartie ale fisierelor electronice. Scanner-ele permit utilizatorilor sa converteasca documentele pe hartie in fisiere electronice. Multe reglementari guvernamentale necesita inregistrari fizice; asadar, copiile fizice ale documentelor de pe calculator sunt de cele mai multe ori la fel de importante astazi ca acum cativa ani cand a inceput revolutia pentru folosirea a cat mai putina hartie..Imprimantele disponibile astazi sunt de obicei fie imprimantele laser ce folosesc tehnologie electrofotografica sau imprimantele cu cerneala ce folosesc tehnologie cu spray electrostatic. Imprimantele matriceale folosind tehnologie de impact sunt folosite in aplicatii ce necesita copii la indigo. CAPACITATEA SI VITEZA:

Capacitatea si viteza sunt factori de luat in considerare la alegerea unei imprimante. Imprimantele cu cerneala sunt de obicei mai incete, dar pot fi potrivite pentru acasa sau la birou. Viteza unei imprimante este masurata in pagini pe minut (ppm). Viteza unei imprimante cu cerneala este de 2 - 6 ppm. Viteza unei imprimante laser este de 8 - 200 ppm.

Limba și literatura romînă-opere dramatice

Actorul dramatic.	Opera dramatica: specia.	Regizorul.	Nume de  actori.	Teatrul care         a montat spectacolul.
1.Safta	2.,,Chirita in provincie”de V.Alex	3.V.Ignat	4.Aurica Tarus Turcanu	5.Bogdan Petriceicu Hajdeu
1.Profir	2.,,Vom trai si Vom vedea”	3.Ghiorghe Urschii	4.Alex Turcanu	5.,,Luceafarul’’
1.Diana     Mititelu	2.,,Pinochio”	4.Carlo Collodi	4.	5.
1.Comisar	2.,,Serghei Lazo’’	3.Gheorghe Urschii	4.Gheorghe Urschii	5.,,Luceafarul’’
1.Surugiul	2.,,Jocul dragostei si al intmplarii’’	3.Mihai Volontir	4.Mihai Vlontir	5.Vasile Alexandri

Biologie-peștii...

PESTIIChondrosteii sunt un grup de peşti cartilaginoşi, adică au scheletul alcătuit din ţesut cartilaginos şi nu osos. Reprezentanţi ai acestui grup sunt rechinii şi pisicile de mare, ambii fiind prădători vorace ai mediului în care trăiesc.

Cel mai mare rechin este rechinul-balenă, acest uriaş atingând până la 15 m şi 40 de tone. În ciuda dimensiunilor sale titanice, acest uriaş este inofensiv pentru om. Se hrăneşte în special cu plancton dar şi cu  peşti mai mici. Rechinul alb este unul din cei mai cunoscuţi rechini şi este un potenţial pericol pentru om.

Rechinul taur este cunoscut pentru faptul că poate trăi atât în apă sărată cât şi în apă dulce. Au existat cazuri de atac al acestui rechin asupra oamenilor.

Deşi au existat cazuri de atacuri ale rechinilor asupra omului, aceste cazuri nu sunt atât de dese precum se crede, rechinii ucid anual mai puţini oameni decât ţânţarii. Majoritatea speciilor de rechini sunt ameninţate cu dispariţia datorită faptului că sunt ucişi pentru carnea lor gustoasă. În Extremul Orient le sunt tăiate aripioarele pentru supă de aripioare. Alte pericole care îi ameninţă sunt poluarea apelor şi distrugerea habitatelor lor.

Pisica de mare
credit: wikipedia.org

Pisicile de mare sunt rude apropiate ale rechinilor şi au în coadă un ac cu care injectează venin în prăzile şi agresorii săi. Celebrul Steve Irwin, "vânătorul de crocodili" a fost ucis de o pisică de mare.

Peştii osoşi

Peştii osoşi sunt peştii care au scheletul osos, fiind mai evoluaţi decât verii lor, peştii cartilaginoşi. Ordinele peştilor osoşi sunt: acipenseridele, dipnoii, crosopteringienii şi teleosteenii.

Acipenseridele (sturionii)
Sturionii reprezintă un ordin al peştilor osoşi, răpitori, cu scheletul cartilaginos-osos, lipsiţi de solzi. Prin scheletul lor cartilaginos-osos, acipenseridele sunt ca o punte de trecere dinspre peştii cartilaginoşi spre cei osoşi. Deşi sunt lipsiţi de solzi, corpul lor este acoperit cu şiruri de discuri osoase. Reprezentanţi ai acestui ordin sunt: cega, păstruga, morunul, nisetrul etc.

Sturionii sunt pescuiţi pentru carnea lor gustoasă şi icrele lor negre, din care se prepară caviarul. Trăiesc aproape exclusiv în Marea Neagră şi Marea Caspică. Sunt afectaţi de poluare şi pescuitul excesiv.

Cegă
credit: wikipedia.org

Teleosteenii
Teleosteenii sunt cei mai cunoscuţi peşti, din cadrul acestui ordin făcând parte crapul, ştiuca, cleanul, plătica, mreana şa. Corpul lor are diverse dimensiuni, în funcţie de specie şi poate să fie sau să nu fie acoperit de solzi. Scheletul teleosteenilor este osos. Hrana lor variază, unii sunt fitofagi, alţii răpitori.

Ciprinidele sunt o familie din cadrul teleosteenilor, care cuprinde toate speciile de crapi. Crapii sunt prezenţi în America de Nord, Asia, Africa şi Europa. Hrana este în special vegetală, dar poate cuprinde şi nevertebrate mici.

Ştiuca este un peşte răpitor, de apă dulce, dotat cu dinţi puternici.

Somonul, denumit şi lostriţa este un peşte oceanic, dar care în perioada depunerii icrelor migrează dinspre mare spre izvoarele apelor curgătoare pentru a le depune. După depunerea icrelor somonii mor, mulţi dintre ei sunt vânaţi de către diverse animale înainte de depunerea icrelor.

Somnul este un peşte răpitor, care poate atinge dimensiuni mari. Arealul lui cuprinde estul şi centrul Europei, precum şi vestul Asiei.

Dipnoii

Dipnoii sunt un ordin de peşti osoşi dotaţi cu plămâni, acestea putând respira atât aerul din apă cât şi cel atmosferic. Mulţi trăiesc în Africa, unde în timpul anotimpului secetos, când văile râurilor seacă, ei supravieţuiesc trăind în mâlul umed.

Crosopteringienii
Crosopteringienii sunt un grup de peşti foarte vechi, care este reprezentat astăzi de o singură specie, latimeria.

Biologie-pasarile

Pasarile sunt cele mai desavarsite dintre toate fiintele zburatoare (liliecii, insectele si pasarile). Capacitatea lor de a zbura le-a permis sa se raspandeasca in intreaga lume, adesea in locuri precum insule izolate si Antartica, unde numeroase alte animale nu pot ajunge. 

Ca si mamiferele, pasarile sunt vertebrate cu temperatura corpului constanta (homeoterme). Totusi, spre deosebire de alte animale, ele se reproduc depunand oua. Pasarile au mai multe adaptari pentru zbor: aripi, pene, un schelet usor, dar puternic si un sistem respirator extrem de eficient.

EVOLUTIE:
Pasarile au evoluat din stramosi asemanatori reptilelor, posibil din dinozauri care traiau in copaci si se hraneau cu insecte. Un stil de viata arboricol de vanatoare ar fi putut promova dezvoltarea unor asemenea caracteristici ca ale pasarilor precum ochii mari, picioare cu care apuca si un bot lung care mai tarziu a evoluat intr-un cioc. 

Penele, care au rezultat din solzii reptilelor, s-au dezvoltat probabil mai intai pentru a oferi izolatie, desi erau fara indoiala destinate zborului inca de la inceput. 

Fosila primei pasari are o vechime de aprox. 150 mil. de ani, datand din perioada jurasica (acum 205-142 mil. de ani). Acest animal era aprox. de marimea unei ciori si prezenta o combinatie de trasaturi de reptila si de pasare; avea aripi si pene ca o pasare, dar avea si bot, si nu cioc, si maxilarele cu dinti ca ale unei reptile.

In timpul perioadei cretacice (acum 142-65 mil. de ani), pasarile s-au diversificat, iar anatomia lor a evoluat pentru a face un zbor din ce in ce mai eficient. In aceasta perioada au aparut stramosii pasarilor de astazi. Spre sfarsitul Cretacicului, un val de disparitii in masa a marcat sfarsitul erei dinozaurilor. Nu este clar de ce au supravietuit pasarile – poate faptul ca aveau sangele cald le-a ajutat sa reziste unei catastrofe climatice dominante.

ANATOMIA:
Pasarea are mai multe adaptari fizice pentru zbor. Corpul sau este scurt, puternic si compact, cu muschii puternici pentru miscarea aripilor si picioare robuste pentru a o lansa in aer si amortiza impactul aterizarii. Penele sale formeaza suprafata de zbor; de asemenea, ele ofera protectie si izolatie.

Scheletul pasarii combina o usurinta remarcabila si rezistenta, atribute esentiale unui zbor puternic. Pentru a limita greutatea pasarii, un numar mare de oase sunt reduse ca marime. Oasele nu au maduva, sunt goale.

Aripa pasarii are putine degete, iar la inotatoare acestea sunt legate printr-o membrana interdigitala. Cand pasarea zboara aripile sunt tinute drept si fluturate doar din umar, asigurand rigiditate si economisind energie.

Ciocul lor este usor si flexibil. Forma ciocului este intodeauna adaptata la o anumita metoda de vanatoare a pasarii si reflecta dieta sa. Ciocul mic si subtire reprezinta pasarile ce mananca insecte iar ciocul ascutit si incovoiat este pentru pasarile carnivore, pentru a sfasia prada.

ZBORUL:
Pasarile nu sunt singurele animale capabile de zbor. Exista doua principale moduri de zbor:bataia din aripi si planatul. Majoritatea pasarilor trebuie sa dea din aripi pentru a decola. Atunci cand planeaza, ele isi tin aripile intinse si neclintite in fata vantului. O pasare care planeaza consuma putina energie, dar pierde inaltime.

Biologie-văduva neagră,etc.

Racul-de-râu (lat. Astacus astacus) aparține crustaceelor, din clasa Malacostraca, ordinul Decapoda (zece picioare), corpul este împărțit în cefalotorace și abdomen, fiind acoperite de o crustă calcaroasă. Prima pereche de picioare s-a transformat în clești puternici, celelate perechi servesc la deplasare. Racul-de-râu este animal acvatic ce respiră cu ajutorul branhiilor situate la baza picioarelor, sub cele două branhiostegite aflate de o parte și alta a toracelui. Este activ mai ales noaptea. Specia este sensibilă la calitatea apei, prezența lui în habitat indicând o apă sănătoasă (nu neapărat potabilă). În perioada de năpârlire vulnerabilitatea lor crește, corpul fiind moale.

Racul traieste in mediul acvatic.Noaptea iese la vanat. Corpul este acoperit de o crusta alcatuita din chitina si calcar.Prezenta acestei cruste a dat denumirea de CRUSTACEE.Pe masura ce creste,racul naparleste.Crista noua se formeaza pe seama rezervei de calcar din stomac,care intareste pielea datorita calcarului se produce efervescenta).Pielea contine 2 pigmenti:albastru(care se distruge prin fierbere) si rosu. Corpul este alcatuit din doua parti:cefalotorace si abdomen. Pe cefalotorace exista: -doua perechi de antene formate din articole:una mai scurta si bifurcata,a doua mai lunga; -2 ochi compusi din mai multi ochi simpli,asezati in varful unor pedunculi cârnoși;racul vede bine in toate partile; -gura asezata ventral,prevazuta cu falci taioase; -5 perechi de picioare inegale,articulate,asezate ventral. Abdomenul,mai subtire decat cefalotoracele,este format din 7 segmente prevazute cu muschi puternici.Pe patrea ventrala a primelor 5 segmente se afla cate o pereche de picioruse mici.Al 6-lea si al 7-lea segment latit formeaza inotataoarea codala. In apa,racul inoata,indoind abdomenul si lovind apa cu inotatoarea codala.Apa este impinsa cu putere inainte,iar corpulse deplaseaza inapoi.Pe fundul apei,racul merge cu ajutorul ultimelor 4 perechi de picioare. Racul se hraneste cu animale,cu resturi de plante si cu cadrave de animale,curatind apa.Le apuca cu clestii,le taie si le aduce la gura.Este un animal omnivor. Antenele il ajuta la pipait si mirosit. In camerele branhiale,de pe laturile cefalotoracelui,formate prin indepartarea crustei de corp,se gasesc branhiile cu rol in respiratie.Branhiile sunt bogat vascularizate.Sunt prinse de baza picioarelor si continuu scaldate de apa,de unde retin oxigenul. Inima are forma pentagonala si sangele este de culoare albastra. Racul se inmulteste prin oua.Toamna,in octombrie,femele depune aproximativ 200 de oua care se prind de piciorusele abdomenului.In luna mai,ies racusorii.Ei raman fixati pe abdomenul mamei aproximativ 10 zile.Dupa 4-5 ani devin adulti.

Căpușele au un corp acarian tipic, turtit dorso-ventral, dar care a fost adaptat la viața ectoparazitară. Spre deosebire de insecte, căpușele nu au cap, antene, torace sau abdomen ^[2][3]. Corpul este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul sau gnatosoma, și o regiune posterioară, idiosoma, care constituie restul corpului. Capitulul sau gnatosoma, se compune dintr-o regiune posterioară,baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale care sunt formate de palpi, chelicere și hipostom. Idiosoma este compusă din plăci numite scuturi. Idiosoma este împărțită în podosomă care poartă 4 perechi de picioare la adulți (trei la larve) și orificiile genitale și opistosomă, care se află posterior de picioarele IV și poartă placa spiraculară și orificiu anal. Partea superioară a idiosomei este acoperită de scutul dorsal. La unele specii de ixodide, pe marginea scutului dorsal se găsesc câte o pereche de ochi.

Căpușele sunt cei mai mari acarieni, având o lungime de 2-30 mm, în funcție de specie și stadiu de viață. Dimorfismul sexual este bine dezvoltat la căpușele tari, masculii fiind de obicei mai mici decât femelele

Văduva neagră.

Vaduva neagra este una dintre celemai cunoscute specii ale acestui gen. Este un paianjen de talie mijlocie, negru ca smoala, cu pete rosii pe abdomen. Traieste intr-o panza in forma de palnie, sub pietre, printre buruieni sau in adancimi ale solului. Veninul femelei este foarte periculos pentru oameni (masculii nu musca aproape niciodata). O injectie cu venin povenit de la o vaduva neagra poate fi letala, fiind similara cu veninul viperei, cobrei sau al crotalului si producand simptome foarte grave, cunoscute sub denumirea de latrodectism (de unde si numele speciei). 

Chelicerele - organele de inoculare a otravii - in forma de clesti, sunt in legatura cu organelle speciale, ce ocupa o mare parte din spatial cefalotoracelui, avand o capacitate de 3-5 mg de venin neurotoxic. Aceasta contine circa 12 aminoacizi si cateva fractiuni proteice, dintre care una areefecte toxice extrem de puternice. Vestea buna este ca paianjenul nu poate injecta, prin micile chelicere, decat o cantitate foarte mica de venin. Vestea proasta este ca aceasta cantitate este suficienta pentru a produce celui muscat dureri groaznice, neliniste, grimase ale fetei, hipertensiune arteriala, puls neregulat, abdomen acut, greturi, varsaturi etc.

In Romania, vaduva neagra a fost descoperita la Sulina, in anul 1961 si pe o insula a lacului Razim, in anul 1971, dupa ce, vreme indelungata, s-a crezut ca a disparut.