Boala lui Addison este o afecţiune destul de rar întâlnită, dar care are consecinţe deloc de neglijat. Mai exact, boala lui Addisonreprezintă o insuficienţă suprarenală lentă şi poate apărea la orice vârstă, însă cel mai des întâlnită a fost la grupa de vârstă 30 -50 de ani. Afecţiunea se instalează în momentul în care glandele suprarenale secretă cantităţi insuficiente de hormoni. Un hormon extrem de important pentru funcţionarea normală a organismului este cortizolul, acesta acţionând asupra majorităţii organelor.
Altfel spus, cortizolul ajută organismul să răspundă la stresul creat în urma diverselor cauze, cum ar fi boli, naşteri sau operaţii. Un althormon esenţial este aldosteronul, care ajută la păstrarea sării şi a apei în organism şi la menţinerea tensiunii arteriale. Însă, boala lui Addison apare în momentul în care glandele suprarenale nu produc suficient cortizol.
Boala Addison, dezvoltată prin distrugerea unei părţi din glanda suprarenală
De cele mai multe ori sistemul imunitar contribuie la distrugerea unei părţi din glanda suprarenală care secretă cei doi hormoni, cortizolşi aldosteron, fapt ce duce la dezvoltarea bolii Addison. Astfel de distrugeri glandulare pot apărea şi în cadrul cancerului, tuberculozei, anumite boli infecţioase şi tipuri de radioterapie, precum şi în cadrul leziunilor la nivelul glandelor suprarenale apărute în timpul sarcinii sau travaliului. Addison este o boală ce nu apare brusc, ci se dezvoltă în timp, fapt care face ca şi simptomele să apară destul de lent. Printre simptomele cele mai des întâlnite se numără şi scăderea şi chiar lipsa poftei de mâncare, pierderea masivă în greutate, oboseală şi slăbiciune musculară, dar şi durerile abdominale, diaree, greaţă, vărsături, senzaţie de ameţeală, dificultăţi de concentrare şi tremur.
De cele mai multe ori sistemul imunitar contribuie la distrugerea unei părţi din glanda suprarenală care secretă cei doi hormoni, cortizolşi aldosteron, fapt ce duce la dezvoltarea bolii Addison. Astfel de distrugeri glandulare pot apărea şi în cadrul cancerului, tuberculozei, anumite boli infecţioase şi tipuri de radioterapie, precum şi în cadrul leziunilor la nivelul glandelor suprarenale apărute în timpul sarcinii sau travaliului. Addison este o boală ce nu apare brusc, ci se dezvoltă în timp, fapt care face ca şi simptomele să apară destul de lent. Printre simptomele cele mai des întâlnite se numără şi scăderea şi chiar lipsa poftei de mâncare, pierderea masivă în greutate, oboseală şi slăbiciune musculară, dar şi durerile abdominale, diaree, greaţă, vărsături, senzaţie de ameţeală, dificultăţi de concentrare şi tremur.
În cele mai multe cazuri simptomele acestei afecţiuni nu sunt identificate decât odată cu apariţia aşa numitei crize Addisoniene, care este cauzată de un factor de stres şi în care organismul nu mai este capabil să producă suficient cortizol pentru a lupta cu stresul. Într-un astfel de caz, tensiunea scade brusc, iar persoana îşi poate pierde viaţa. Prin urmare, criza Addisoniană trebuie tratată în cel mai scurt timp posibil. Acest tip de criză poate fi recunoscută după o serie de simptome, printre care deshidratare, diaree, vomă severă, senzaţie de leşin, nelinişte, confuzie, febră şi chiar pierderea totală a cunoştinţei.
Addison se asociază cu bolile tiroidiene
Studiie au arătat că una sau mai multe boli ale tiroidei se asociază la majoritatea persoanelor diagnosticate cu Addison. În acest context, dacă un pacient a primit diagnosticul boala Addison, atunci indicat ar fi să se facă şi câteva analize legate de funcţiile tiroidiene şi paratiroidiene. Persoana în cauză ar putea suferi în acelaşi timp de hipo sau hipertiroidism sau de tiroidită Hashimoto. În cazul bolii Addison, pacientul va urma un tratament cu medicaţie de înlocuire a hormonilor cortizol şi aldosteron toată viaţa.
Studiie au arătat că una sau mai multe boli ale tiroidei se asociază la majoritatea persoanelor diagnosticate cu Addison. În acest context, dacă un pacient a primit diagnosticul boala Addison, atunci indicat ar fi să se facă şi câteva analize legate de funcţiile tiroidiene şi paratiroidiene. Persoana în cauză ar putea suferi în acelaşi timp de hipo sau hipertiroidism sau de tiroidită Hashimoto. În cazul bolii Addison, pacientul va urma un tratament cu medicaţie de înlocuire a hormonilor cortizol şi aldosteron toată viaţa.
Monitorizarea simptomelor, recomandată
Specialiştii recomandă ca pacienţii cu Addison să monitorizeze tensiunea arterială şi simptomele prin vizite periodice la medic. În cazul în care este identificată o hipertensiune însoţită de edeme atunci medicaţia trebuie limitată. De altfel poate apărea şi ohipotensiune arterială, ce poate fi uşor recunoscută prin stările de ameţeală produse în momentul ridicării dimineaţa din pat. În astfel de cazuri se încearcă o ridicare cât mai puţin rapidă. La fel de indicate sunt şi analizele periodice prin care se monitorizează nivelele sangvine de sodium, potasiu şi cortizol.