Benito Mussolini-Istorie

            Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângăComo) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.Mussolini sa născut în Dovia di Predappio, un mic oraș din provincia Forlì în Romagna la 29 iulie 1883. În epoca fascist, Predappio a fost numit "orașul Duce lui", și a fost Forlì "oraș Duce lui". Pelerinii dus la Predappio și Forlì, pentru a vedea locul de nastere al lui Mussolini. Tatăl său Alessandro Mussolini a fost un fierar și un socialist,  în timp ce mama sa Rosa Mussolini (născută Maltoni) a fost un profesor cu evlavie catolic.  Datorită înclinații politice tatălui său, Mussolini a fost numit Benito după mexican președintele reformist Benito Juárez,în timp ce numele lui de mijloc "Andrea" și "Amilcare" au fost de la socialiști italiene Andrea Costa și Amilcare Cipriani.  Benito a fost cel mai mare dintre părinților săi trei copii. Frații lui Arnaldo și Edvige urmat. În 1902, Mussolini a emigrat în Elveția, în parte, pentru a evita serviciul militar. El a lucrat pentru scurt timp ca pietrar la Geneva, Fribourg și Bern, dar nu a putut găsi un loc de muncă permanent.În februarie 1909  Mussolini a plecat din nou Italia, de data aceasta pentru a lua de locuri de muncă în calitate de secretar al partidului de muncă în orașul italian-vorbind de Trento, care, la momentul a fost parte a Austro-Ungariei. El a făcut, de asemenea, munca de birou pentru Partidul Socialist locale, și editat ziarul său L'Avvenire del Lavoratore (Viitorul lucrător). Revenind la Italia, el a petrecut un timp scurt la Milano, și apoi în 1910 sa întors în orașul său natal din Forlì, unde a editat săptămânal Classe Lotta di (Class lupta).

Mussolini se considera un intelectual. El a citit o mare de filosofie politică în fragmente franceză și germană, și tradus din Nietzsche, Schopenhauer și Kant. Favorite în filosofie europeană inclus Sorel, futuriștii italieni Filippo Tommaso Marinetti, Socialist FrancezGustave Hervé, și anarhist italian Errico Malatesta. 

În acest timp, el a publicat Il Trentino veduto da ONU Socialista (Trentino așa cum se vede printr-o socialist) în periodicul radical La Voce. El a scris, de asemenea, mai multe eseuri despre literatura germană, unele povești, și un roman: L'Amante del Cardinale: Claudia Particella, Romanzo Storico (amanta Cardinalului). Acest roman a fost co-scris cu Santi Corvaja, si a fost publicat ca o carte de serie în ziarul Il Popolo Trento. Acesta a fost lansat în rate de la 1/douăzeci-5/11/1910Romanul a fost cu amărăciune anticlerical, iar ani mai târziu a fost retras din circulație după Mussolini a făcut un armistițiu cu Vaticanul.