Clasicismul

Clasicismul este un curent literar-artistic ce apare în Franţa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea şi se dezvoltă în perioada dintre secolele XVII-XVIII. Clasicismul pledează pentru valorificarea antichităţii şi este caracterizat, în special, prin respectul pentru antichitate.

Termenul “ clasicism” vine de la latinul “clasicus”, ceea ce înseamnă – de prim rang, în care te poţi încrede, demn de urmat.

În formarea esteticii clasiciste distingem trei perioade importante:

1. 1.     Perioada Renaşterii franceze ce cuprinde a II-a jum. a secolului al XVI-lea. Ideea generală a esteticii clasiciste este cea a imitaşiilor antichităţii.
2. 2.     Cuprinde perioada dintre anii 1600-1660 şi înlocuieşte imporrtanţa primordială a imitaţiilor cu primatul regulelor.
3. Perioada 1636-1711 şi e remarcată prin apariţa satirelor lui Boileau.

Gruparea ideilor clasiciste şi transformarea lor într-o unitate de norme estetice constituie opera scriitorilor francezi din sec. al XVII-lea : Corneille, Racine, Boileau, Molière, La Fontaine, La Bruyère. Pornind de la imitaţia anticilor, este promovată o artă cu un scop moral, în centrul căreia se află omul raţiunii şi al armoniei universale. Clasicismul reuneşte scriitorii care acceptă unele legi comune, care au ca trăsături generale: claritatea, ordinea şi măsura.  

  

porneste de la modelele artistice ale Antichitatii. Aceste principii se baseaza peidealul frumusetii si al armoniei , iar clasicismul aspira la reflectare realitatii in operelede arta ,opere ce il ajuta pe om sa atinga idealul frumusetii morale