Modernismul-limba și literatura română.

           Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică care include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, când artiștii s-au revoltat împotriva tradițiilor academice și istorice impuse și considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și culminând cu rigiditatea și "osificarea" academismului secolului al 19-lea.

În literatura română, modernismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind prefigurat de creatorii afiliați simbolismului și naturalismului, între primii interesați de experiența subiectivă și de studiul psihologiei personajelor.

  

Particularități moderniste:

• preocuparea pentru o poezie de cunoastere, poezia devenind o modalitate de contemplare a lumii;
• se face apel la functia simbolica a limbajului;
• se cultiva principiul disonantei*;
• apare fragmentarismul*;
• se impune estetica uratului(trasatura prezenta in poezia lui T.Arghezi)
• apar metafore surprinzatare,revelatorii*(-//-in poezia lui Blaga)
• se observa intelectualizarea emotiei(-//-in poezia lui Barbu)
• o caracteristica dominanta a limbajului ar fi ambiguitatea;
• se observa folosirea sintaxei eliptice si contorsionata;
• depersonalizarea*;
• dezumanizarea*;
• metamorfoza*;
• apare principiul fanteziei dictatoriale*;
• poetii modernisti sunt indiferenti la gustul publicului comun;
• noul limbaj se caracterizeaza prin:preferinta pentru versul alb, tehnica ingambamentului*;