Regina Victoria-istorie

Regina Victoria (1819-1901)a învăţat prima dată despre viitorul său rol în timpul unei lecţii de istorie, pe când avea zece ani. Aproape patru decenii mai târziu, guvernanta Victoriei îşi aducea aminte că viitoarea regină a reacţionat faţă de ce descoperise declarând „Voi fi bună”. Această combinaţie de sinceritate şi egocentrism a marcat-o pe Victoria ca un copil al epocii care îi va purta numele.

Regina însă a respins importante valori şi mişcări victoriene. Deşi ura perioada de sarcină şi naşterea, detesta nou-născuţii şi se simţea stânjenită în prezenţa copiilor, Victoria a domnit într-o societate care idealiza maternitatea şi familia. Nu o interesau chestiunile sociale, dar sec. XIX a fost o perioadă de reforme în Marea Britanie. S-a opus schimbării tehnologice chiar pe măsură ce inovaţiile mecanice şi tehnologice remodelau chipul civilizaţiei europene. Fapt chiar mai semnificativ, Victoria a fost o regină hotărâtă să ţină frâiele puterii politice, însă, fară să vrea şi fară a băga de seamă, a prezidat transformarea rolului politic al suveranului într-unul ceremonial şi astfel a asigurat dăinuirea monarhiei engleze. Când a devenit regină, rolul politic al coroanei nu era în nici un caz unul clar, cum nu era clară nici măcar perenitatea tronului britanic însuşi. Când ea a murit, iar fiul ei, Eduard VII, şi-a mutat reşedinţa de la Marlborough House la palatul Buckingham, schimbarea a fost una de însemnătate mai curând socială decât politică, fiindcă nu existau îndoieli privind continuitatea monarhiei. Aceasta a fost moştenirea îndelungatei sale domnii.

Descendenţa şi primii ani ai vieţii

În 1817, la moartea prinţesei Charlotte, fiica prinţului regent (ulterior George IV), nici unul dintre cei 15 copii ai lui George III nu avea un urmaş legitim. În consecinţă, în 1818, trei dintre fiii acestuia, ducii de Clarence, Kent şi Cambridge, s-au căsătorit, pentru a asigura succesiunea dinastică. Câştigătorul cursei pentru a da naştere următorului monarh britanic a fost Eduard, ducele de Kent, al patrulea fiu al regelui George III. Unicul său copil a fost botezat Alexandrina Victoria. După moartea lui şi ascensiunea la tron a lui George IV în 1820, Victoria a devenit a treia în linia succesiunii dinastice, după ducele de York (m. 1827) şi ducele de Clarence (devenit ulterior Wîlliam IV), ai căror copii au murit în fragedă pruncie.

 Ascensiunea la tron

În primele ore ale zilei de 20 iunie 1837, Victoria a primit o vizită din partea arhiepiscopului de Canterbury şi a lordului şambelan, aflând astfel de moartea lui William IV, al treilea fiu al lui George III. Mai târziu în acea dimineaţă, Consiliul Privat al Majestăţii Sale a fost impresionat de siguranţa graţioasă vădită de conduita noii regine. Era mică de înălţime, avea o ţinută distinsă şi o încântătoare voce cristalină, pe care a păstrat-o de-a lungul vieţii. Ascensiunea la tron a unei tinere femei era privită cu o simpatie izvorâtă din romantism. însă din cauza legii salice din regatul de Hanovra, care împiedica succesiunea pe linie feminină, coroanele Marii Britanii şi Hanovrei s-au separat, cea din urmă revenindu-i celui mai în vârstă dintre fraţii lui William IV, Ernest, nepopularul duce de Cumberland.

Mariajul cu Albert

Atrasă de înfăţişarea plăcută a lui Albert şi încurajată de unchiul ei Leopold, Victoria l-a cerut pe vărul ei în căsătorie pe 15 octombrie 1839, la doar cinci zile după ce acesta sosise la Windsor într-o vizită la curtea engleză. Ea a descris impresia pe care i-o făcuse în jurnalul pe care l-a ţinut pe parcursul vieţii: „Albert e într-adevăr foarte fermecător şi din cale-afară de chipeş… un chip frumos, lat în umeri şi cu un mijloc subţire; inima mea a început într-adevăr să bată”. S-au căsătorit pe 10 februarie 1840, regina fiind îmbrăcată integral în veşminte produse în manufacturile britanice.

Relaţiile cu Peel

Prinţul a iniţiat el însuşi negocieri cu Peel pentru un compromis în privinţa chestiunii dormitorului, după ce guvernul lui Melbourne a fost învins în alegerile generale din 1841. Prima întrevedere a reginei cu Peel a decurs bine, fiind uşurată de sfatul dat de Melbourne succesorului său: „Regina nu este îngâmfată – este conştientă că există multe lucruri pe care nu le poate înţelege şi îi place ca acestea să i se explice în mod elementar, nu pe larg şi în detaliu, ci scurt şi clar”.